Akane
Kristall moderator
 Din: Dreams World
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 250
|
|
nici eu dar uite daca te intereseaza:
Boogiepop Phantom este un fel de legenda urbana dintr-un oras in care au inceput sa dispara frecvent elevii unuia dintre cele mai cunoscute licee. Asadar, au inceput sa circule zvonurile despre existenta acestui personaj care e o incarnare a Mortii, si oricine il intalneste este sortit sa moara. Pe langa asta, apar tot mai multe cazuri de crime ciudate, care sunt prea feroce pentru a fi facute de mana unui om.
Personaje
Personajele noastre sunt liceeni, iar dupa ce incep zvonurile despre Boogiepop, se intampla si alte lucruri ciudate -> elevi care incep sa se comporte ciudat, ca in cele din urma sa dispara fara urma. Toata lumea isi pune intrebari, iar singura care afla ceva, cat de cat este Nagi Kirima, o fata considerata ciudata de restul colegelor ei, si destul de violenta pentru a avea un cuvant de spus. Pe de alta parte, mai exista un mister legat de Nagi, in ceea ce-l priveste pe tatal ei, care se pare ca are o legatura cu tot ce se intampla, si chiar a scris o carte pe aceasta tema. Pe parcursul serialului veti gasi multe citate cu o accentuata tenta filosofica.
O alta fata care e destul de importanta in acest serial e Toka Miyashita, si nu veti afla de ce decat daca veti viziona si Live Actionul.
Mai trebuie mentionat ca nu exista personaj principal, desi Boogiepop ar putea fi numit astfel. Iar Boogiepop nu se stie exact ce natura are -> daca e om sau altceva, dar dupa puterile pe care le are, nu pare sa aiba vreo legatura cu taramul celor vii  . Si cum nici coasa nu are, e greu de crezut ca e Moartea. Cu toate astea, nu se poate nega influenta pe care o are asupra anomaliilor din oras.
Grafica
Avem de-a face cu o serie horror. Asa ca ce si-au spus artistii grafici... "hai fratilor sa bagam numai scene intunecate! Si ce ar fi daca toate scenele ar arata spalacit, de parca ar fi privite printr-un *ochi de sticla* ?". Asadar, veti vedea ca atmosfera generala este data de culorile spalacite, si imaginea cu tenta maronie, ce da o impresie de vechime, si mai accentueaza si gradul horror.Nu mi-a placut grafica de la acest serial, dar trebuie sa recunosc ca atmosfera e influentata foarte mult si de acest aspect, iar unele scene (vezi parcul de distractie) mi-a adus aminte de jocul Sanitarium. Sunt cateva scene superbe, mai ales cele cu fluturasii de lumina si cele in care apare orasul din diversele momente ale zilei -> in general spre asfintit, deoarece noaptea se intampla cele mai multe *cazuri* ce sfideaza ratiunea.
Personajele sunt, in schimb, desenate bine, iar uneori excelent -> the Piper (stiti povestea cu flautul fermecat si soarecii, nu?), sau Nagi, in scenele cand apare. Iar Boogiepop are mantia facuta sa reflecte stelele pe interiorul ei. Sau poate ca ceea ce are in mantie chiar e cosmosul... e greu de inteles fiecare referinta din acest serial.
Sunet
Coloana sonora nu e cine stie ce, dar sunt si parti bune, asa ca voi incepe cu temele de intro si outro -> "Future Century Secret Club", cantata de Kyoko si "Evening Shower", de Shigeo Suga. La astea se adauga sunetul acela creepy cand se pronunta "Boogiepop Phantom" de la promo-uri -> japonezii nu pot sa-l pronunte bine, dar reusesc sa-ti bage frica in oase ^_^. In rest, mie mi s-au parut destul de bune sunetele acelea menite sa tine publicul in suspans, si sa dea palpitatii (desigur, nu se compara cu un adevarat film de groaza) dar scenele in care apar personaje demente/obsedate veti vedea ca au cea mai spooky coloana sonora.
Impresii
O_O. Asta e reactia mea din timpul vizionarii acestei serii. Pur si simplu, este realizata in cel mai twin-pixian stil posibil. Si totusi, e diferit de Twin Peaks, prin faptul ca incet-incet intamplarile se leaga, iar in final ajungi sa descoperi o buna parte din misterul povestii acestei serii. Dar asta nu e tot... am ramas si mai surprins dupa ce am vazut filmul Live-Action, in care descoperi si mai multe lucruri decat in serial. Bineinteles, povestea difera destul de mult, dar informatia aflata a fost destul de pretioasa in procesul descifrarii adevaratei povesti. Pe care inca am dubii ca am inteles-o bine )
Ati vazut vreun film regizat de Quentin Tarantino? Daca da, veti avea surpriza sa constatati ca stilul nu difera prea mult: sunt prezentate mai multe povesti care aparent nu au nici o legatura una cu alta, pentru ca in final sa convearga toate spre povestea principala a serialului, care seamana foarte bine cu un puzzle gigant, in care va trebui sa inserezi apoi fiecare scena din fiecare episod. Aaaah, nu v-am spus, nu-i asa ? > Fiecare episod e impartit in mai multe scene, de multe ori ele fiind in plane temporale diferite, ceea ce duce la o confuzie generala in privinta firului povestirii. E foarte greu sa ai in minte ordinea cronologica de la intamplari pentru ca in fiecare episod se va schimba de aproximativ 3 ori timpul povestirii, intre trecut, prezent, si un viitor posibil.
Este un anime foarte ciudat, si nu-l recomand nimanui, in special celor sub 18 ani, deoarece contine foarte multe referinte la droguri, dementa, obsesii, sinucidere. Poti ramane foarte impresionat dupa ce vizionezi acest serial, asa ca B.E.W.A.R.E! Vorbesc serios... Graficul reprezinta destul de exact impresia mea despre aceasta serie, asa ca daca totusi vreti sa-l vedeti, va trebui sa aveti putina rabdare (are 12 episoade, dar de-abia prin episodul 6 incepeti sa intelegeti ce se intampla). Daca tot serialul ar fi fost in acelasi stil in care incepe, probabil ar fi luat cea mai mica nota de pana acum. Dar, dat fiind natura twin-pixiana, merita mult mai mult.
Nota: 6/10.
Recomandare: how twisted are you?
_______________________________________
|
|
